Rectorii de la Universitatea Bucureşti, Medicină şi ASE au susţinut iniţiativa Gândul anti-plagiat

Rectorii unora dintre cele mai prestigioase universităţi din România s-au declarat de acord cu iniţiativa Gândul de publicare a celor 33.000 de doctorate, ca măsură de transparentizare şi de înlăturare a suspiciunilor de plagiat. Ministerul Educaţiei a ţinut să ne reamintească faptul că “se lucrează” la un software antiplagiat. Până în ziua de azi, toate aceste angajamente ale lumii academice au rămas vorbe în vânt. Doctoratele sunt ţinute în continuare departe de ochii publicului, în bibliotecile greu accesibile ale fiecărei facultăţi, iar softul anti-plagiat al Ministerul Educaţiei nu există.

Rectorii de la Universitatea Bucureşti, Medicină şi ASE au susţinut iniţiativa Gândul anti-plagiat

Rectorii de la Universitatea Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” şi cel de la Academia de Ştiinţe Economice au declarat pentru gândul că sunt de acord cu transparentizarea sistemului de acordare a titlurilor academice de doctor, pentru a elimina astfel suspiciunile privind plagiatul, în contextul în care gândul a dezvăluit recent că un alt personaj din politică – baronul PSD de Mehedinţi Adrian Duicu – şi-a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare, la Universitatea Naţională de Apărare, printr-o lucrare suspectă de plagiat.

Rectorii spun că, deşi tezele de doctorat sunt publice, ele nu sunt accesibile publicului şi că, deşi legea Educaţiei prevede publicarea lor pe internet, acest lucru nu se întâmplă. De asemenea, softurile antiplagiat folosite în prezent nu sunt atât de eficiente pe cât se crede, arată rectorul de la ASE, profesorul Pavel Năstase. Mai mult, verificările antiplagiat costă în prezent foarte mult, iar de exemplu Universitatea Bucureşti trebuie să verifice prin sondaj tezele, pentru că nu are un buget suficient pentru verificările antiplagiat, spune rectorul Mircea Dumitru. În cele din urmă însă, primul şi cel mai important responsabil de corectitudinea unei teze de doctorat trebuie să fie coordonatorul ştiinţific al lucrării, aşa cum de altfel prevede şi legea, arată rectorul de la Medicină, academicianul Ioanel Sinescu.

Recent, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior şi Cercetare, Mihnea Costoiu, a declarat că este de acord cu propunerea gândul, admiţând că accesul la aceste lucrări este îngreunat. Cât priveşte softul antiplagiat pe care ministerul Educaţiei a dat 3 milioane de euro, Costoiu spune că încă „lucrăm la proiect”.

Universitatea Bucureşti: verificarea antiplagiat costă mult şi se face prin sondaj

Rectorul Universităţii Bucureşti, profesorul Mircea Dumitru, care s-a confruntat cu scandalul tezei de doctorat plagiate a premierului Victor Ponta, spune că este „absolut de acord” cu propunerea gândul ca toate lucrările de doctorat să fie publicate pe site-urile universităţilor: „Sunt absolut de acord. Numai că fiecare măsură de acest fel necesită o anumită pregătire, foarte serioasă. Şi asta nu este din partea mea o modalitate de a escamota problema, sau de a găsi o soluţie să scăpăm de problemă. Chestiunea este că toate aceste lucrări au costuri foarte ridicate pentru verificare, chiar de pildă şi folosirea softului anti-plagiat pe care Universitatea Bucureşti l-a închiriat pentru verificarea lucrărilor”.

Rectorul UB spune că toate lucrările de doctorat sunt publice şi în acest moment.

„Ele sunt lucrări publice. Acum ele sunt într-o bază de date, iar dacă cineva vrea să le consulte poate face asta”, a spus rectorul. Pentru că a avut câteva cazuri celebre de plagiat în ultimii ani, Universitatea din Bucureşti a decis ca din acest an, mai precis din semestrul al doilea, să verifice toate lucrările prin sondaj.

„În fiecare facultate, fiecare a zecea lucrare este testată prin sondaj. Dacă avem 100 de lucrări susţinute la o facultate, atunci 10 lucrări sunt verificate cu softul ani-plagiat la care universitatea are abonament. Dacă ar fi să verificăm fiecare pagină a acestor lucrări ar trebui să folosim o sumă foarte mare din fondurile universităţii, or universităţile nu au buget. Plata pentru o pagină ajunge la câţiva euro”, a mai arătat Dumitru.

ASE: Fiecare teză este verificată cu software antiplagiat, însă eficienţa nu e garantată

Profesorul Pavel Năstase, rectorul Academiei de Ştiinţe Economice (ASE), spune şi el că lucrările de doctorat sunt publice, la bibliotecile universităţilor, ca şi susţinerile acestora. Totuşi, iniţiativa gândul ar fi binevenită: “Este o iniţiativă foarte bună ca tezele de doctorat într-adevăr să fie publice, sunt de acord ca tezele să fie foarte transparente, să fie publice, să verifice toată lumea, pentru că e mai sănătos aşa”.

Năstase arată că, deşi la Ministerul Educaţiei exista această iniţiativă de a publica doctoratele pe internet, ea nu este pusă în aplicare.

“Mai mult, la nivelul Ministerului Educaţiei s-a pus problema creării unui portal unde toate tezele să fie publicate. Eu sper că se va pune în aplicare prin ordin de ministru, trebuie văzut în ce stadiu este proiectul. Poate nu ar strica să fie făcut acest lucru de un organism independent de minister. Acolo există o comisie care atestă aceste doctorate şi în urma atestării lor ar trebui să fie publicate”, explică rectorul ASE, pentru gândul.

La ASE, verificarea antiplagiat se face pentru fiecare teză de doctorat în parte, spune rectorul, care însă recunoaşte că aceste verificări computerizate nu sunt infailibile, pentru că sunt limitate tehnic de articolele şi lucrările încărcate în baza de date care face verificarea.

“Noi la ASE, pentru tezele de doctorat, avem abonament la un software care face o verificare a tezei înainte ca aceasta să fie avizată de conducătorul ştiinţific. Raportul respectiv este dat spre analiză conducătorului ştiinţific, care şi el răspunde de conţinutul tezei respective. În urma acestei analize, conducătorul de doctorat dă sau nu avizul respectiv. Asta se întâmplă la fiecare teză de doctorat, de un an şi ceva. Majoritatea universităţilor au asemenea sisteme antiplagiat. Dar aceste sisteme nu detectează toate posibilităţile, ele se bazează pe datele înmagazinate din anumite teze de doctorat sau lucrări ştiinţifice, dar s-ar putea ca unele să nu fie încărcate în baza de date”, spune Pavel Năstase.

Ioanel Sinescu: Responsabil este conducătorul de doctorat

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, academicianul profesor Ioanel Sinescu, este şi el de acord cu iniţiativa gândul, însă spune că primul responsabil de pentru corectitudinea tezei de doctorat este profesorul care o coordonează.

“Decizia de transparentizare trebuie să o ia fiecare dintre universităţi şi Consiliul Naţional al Universităţilor, dar sunt convins că acţiunea va fi pozitivă. Fără îndoială că, dacă există aceste tendinţe de plagiere, sigur că se vor reduce sau vor dispărea complet, sunt convins. Nu ştiu dacă asta este singura măsură care ar trebui luată, dar poate fi una dintre ele”, spune rectorul Ioanel Sinescu, despre iniţiativa gândul.

Până la verificările antiplagiat, făcute cu software sau de către marele public care ar avea acces la un portal cu 33.000 de teze de doctorat, Sinescu spune că profesorii ar trebui să aplice legea şi să se responsabilizeze.

“În legea educaţiei, scrie că responsabil este conducătorul de doctorat. Nu este ceva special la noi la Medicină, este la toate universităţile. Fiecare conducător de doctorat are obligaţia să se asigure că textul, teza de doctorat pe care o are în faţă, pe care a coordonat-o, nu este un text plagiat. Sigur că textul poate să aibă o parte informativă generală, este şi firesc până la un punct, apoi o parte personală, cu contribuţia doctorandului la efectuarea tezei şi la dorinţa sa de a-şi materializa lucrarea, pentru a obţine titlul de doctor în ştiinţe”, declară Ioanel Sinescu, pentru gândul.

Gândul solicită publicarea online a tuturor tezelor de doctorat

Potrivit datelor obţinute de gândul, numărul doctorilor din România este de 22 de ori mai mare decât înainte de Revoluţie, în prezent aproape 33.000 de români sunt doctori faţă de circa 1.500 în urmă cu 25 de ani. Creşterea este datorată, în mare parte, schimbărilor de sistem care au dus la creşterea numărului de Universităţi şi, implicit, a numărului de studenţi.

Însă, în condiţiile în care, şcoala românească scoate doctori pe bandă rulantă, puţine universităţi au metode prin care pot depista dacă lucrările de doctorat sunt plagiate sau, dimpotrivă.

A obţine un titlu academic este la modă printre oamenii politici şi funcţionarii publici, care în urma obţinerii titlului obţin promovări şi avantaje materiale. Numai că până acum s-a dovedit că multe dintre titlurile academice au fost obţinute fără să fie respecatate rigorile academice. Cel mai sonor caz este al premierului Victor Ponta, care a fost fost dovedit că a plagiat lucrarea sa de doctorat. Un  alt caz de plagiat este cel al lui Ioan Mang, ministru al Educaţiei în guvernul Ponta I, care a demisionat după opt zile de la instalare, după ce s-a descoperit că a copiat o lucrare cuvânt cu cuvânt.

Ultima dovadă unui plagiat este al lui Adrian Duicu, baronul de Mehedinţi, care a devenit doctor în ştiinţe militare. Gândul a demonstrat că în lucrarea acestuia există mari părţi plagiate.

Numărul titlurilor acdemice de doctor este de aproape 33.000. Gândul a făcut o estimare folosind datele puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi de Ministerul Educaţiei, acesta din urmă având o centralizare doar pentru perioada 2007-2011. Astfel, a rezultat că în România 32.804 de persoane obţinuseră, până în 2011, titlul de doctor.

Autor: Andrei Luca POPESCU, Andreea OFIŢERU