Doctorul în ştiinţe militare Adrian Duicu, un plagiat descoperit de Gândul

Fostul baron PSD de Mehedinţi Adrian Duicu, arestat preventiv şi trimis în judecată pentru un caz de trafic de influenţă cu ramificaţii care au dus până la cabinetul prim-ministrului Victor Ponta, are şi el doctorat. Plagiat în mare măsură, aşa cum a descoperit Gândul, după ce a consultat teza acestuia de doctorat de la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

Doctorul în ştiinţe militare Adrian Duicu, un plagiat descoperit de Gândul

Liderul PSD Mehedinţi Adrian Duicu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean, deţine titlul de “doctor în ştiinţe militare”, acordat de Universitatea Naţională de Apărare “Carol I” (UNAp), în 2006. gândul a consultat teza lui Adrian Duicu şi a constatat că este un plagiat copy-paste din mai multe surse. Vă prezentăm, în continuare, analiza comparativă a unor fragmente din teza de doctorat a lui Adrian Duicu faţă în faţă cu sursele originale.

Duicu a fost arestat preventiv de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, care - susţin procurorii - ar fi fost făcut chiar în anticamera premierului Victor Ponta (şi el autor al unui plagiat de tip copy-paste). Absolvent de Inginerie în Bucureşti, conform cv-ului public, Adrian Duicu a ajuns doctor după ce a urmat un curs postuniversitar de conducere strategică în domeniul securităţii naţionale, în perioada ianuarie-iulie 2003, la Colegiul Naţional de Apărare, apoi studiile doctorale la UNAp, sub îndrumarea profesorului Mihail Vasile-Ozunu, general în rezervă.

Conducerea UNAp a arătat, la solicitarea gândul, că teza de doctorat a lui Adrian Duicu se numeşte „Modalităţi de realizare a securităţii europene la începutul mileniului III”, iar Ministerul Educaţiei i-a acordat în 2006, lui Duicu, titlul de “doctor în ştiinţe militare”, cu numărul 5764/2006. Lucrarea are 166 de pagini şi 57 de surse bibliografice citate.

Gândul a consultat teza de doctorat a lui Adrian Duicu la biblioteca UNAp şi a putut extrage câteva fragmente din ea, neavând însă permisiunea conducerii UNAp să xerocopieze lucrarea integral, fiind invocat faptul că UNAp este o unitate militară. Cu toate acestea, lucrarea de doctorat are caracter nesecret.

Coperta tezei de doctorat a lui Adrian Duicu.

Fără nicio excepţie, fragmentele extrase aleator de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu provin din alte surse – fie paginile de internet ale unor instituţii publice precum NATO, Parlamentul European, Comisia Europeană, fie din lucrări academice şi articole de specialitate, fie din documente publice precum Manualul NATO sau Strategia de Securitate Naţională a României. Unele sunt citate, alte nu, însă toate sunt copiate cuvânt cu cuvânt. Lucrarea lui Adrian Duicu nu prezintă niciun aspect de originalitate, redând pur şi simplu, pe zeci de pagini, structurile şi descrierile oficiale ale unor instituţii europene cu atribuţii de securitate – NATO, ONU, OSCE, Uniunea Europeană. Uneori autorul îşi asumă, la persoana I şi fără citare, părerile sursei de unde a copiat fragmentul.

Concluziile lucrării lui Adrian Duicu, partea esenţială a unei lucrări academice care ar trebui să fie originală în cea mai mare parte, constând în analiza proprie autorului, sunt de asemenea copiate din alte surse, fără citare.

Contactat de gândul, profesorul Mihail Vasile-Ozunu a explicat că nu îl cunoaşte pe Adrian Duicu din alte circumstanţe decât cele academice, chiar dacă Ozunu era în 2006 membru PDL, iar Duicu făcea parte din PSD. Profesorul nu consideră că teza de doctorat pe care şi-a pus semnătura are vreo problemă academică, acest lucru fiind întărit, în opinia lui Ozunu, şi de comisia de evaluare din UNAp, dar şi de Ministerul Educaţiei, care a acordat titlul de doctor.

“Nu numai eu am considerat respectiva lucrare drept validă, ci şi catedra de profil din UNAp care i-a dat aviz favorabil, comisia de doctorat şi comisia de atestare a titlurilor ştiintifice de doctor, conferenţiar şi profesor de la Ministerul Educaţiei. Pe dl. Duicu l-am cunoscut pe timpul frecventării cursurilor Colegiului Naţional de Apărare. Nu ne-am cunoscut înainte şi nu ne-am intersectat în viaţa politică”, a declarat pentru gândul profesorul doctor Mihail Vasile-Ozunu.

Ozunu a fost membru PDL începând cu 2006, ajungând vicepreşedinte la PDL sector 6 în 2008, când a şi candidat pentru un loc în Parlamentul României, nereuşind să prindă mandat. În 2010, în guvernarea Emil Boc, Ozunu a fost numit de PDL secretar de stat pentru Relaţia cu Parlamentul, Informare publică şi Creşterea calităţii vieţii personalului, în Ministerul Apărării Naţionale, fiind schimbat din funcţie în mai 2012, la venirea guvernului Victor Ponta.

Mai jos, gândul vă prezintă fragmentele extrase din teza de doctorat a lui Adrian Duicu, alături de sursele din care au fost copiate cuvânt cu cuvânt, fără citare sau cu citare vagă (o notă de subsol la câteva pagini). Teza de doctorat este structurată în trei capitole: “Capitolul I: Spaţiul de securitate european”, „Capitolul II: Organizaţii cu vocaţie de securitate pe spaţiul european” şi „Capitolul III: Relaţiile existente între principalele organizaţii de securitate”.

Concluziile doctorului Duicu, copiate de la un profesor american neinspirat: SUA abandonează NATO, Rusia intră în NATO

Vom începe cu extrase din “Concluziile” lucrării, care încep la pagina 151 din 166, considerând că acestea ar trebui să constituie cea mai puternică contribuţie a autorului într-o lucrare academică. Ele nu doar că sunt copiate, fără citarea sursei, din altă lucrare, însă se potrivesc ca nuca în perete cu realitatea de astăzi. Este drept, nu este vina lipsei de putere de analiză a doctorandului Adrian Duicu, ci a profesorului american de la care a copiat, care s-a dovedit neinspirat în previziunile sale sceptice cu privire la NATO.

Ultima pagină a tezei este traducerea adaptată a unui interviu luat în 2003 unui profesor american pe nume Charles A. Kupchan, fost oficial al administraţiei Clinton, care prevestea apoteotic la vremea respectivă declinul NATO, ruperea SUA de alianţă şi chiar includerea Rusiei în NATO.

Pagina 157, finalul tezei de doctorat a lui Adrian Duicu.

Pagina respectivă este copiată, prin traducere, răsucire a paragrafelor şi amestecare a ideilor, din interviul “Kupchan Predicts Widening Split in Western Alliance, Foresees France Veto in Security Council to Block U.S.”, luat de Bernard Gwertzman expertului Charles A. Kupchan, de la Council on Foreign Relations, publicat pe 28 februarie 2003.

“Deocamdată, mai mult de jumătate din guvernele europene pun solidaritatea transatlantică deasupra gravelor lor îndoieli în ce priveşte înţelepciunea politicii americane faţă de Irak. Pe termen lung însă, este probabil ca toate disensiunile recente ale statelor europene în privinţa războiului din Irak să rezulte într-o întărire a unităţii europene. Statele europene care acum susţin SUA ar putea realiza că priorităţile Americii se schimbă (în favoarea Orientului Mijlociu şi a Asiei de Est) şi că misiunea Americii, ca protectoare a Europei, se apropie de sfârşit. Statele central şi est europene, care acum sunt pro-atlantice şi pro-americane, vor realiza că viitorul lor este în Europa şi UE, nu în NATO.

Viitorul economic şi geopolitic al Marii Britanii este strâns legat de cel al Europei: chiar şi britanicii vor alege Europa, sacrificând relaţia lor specială cu SUA. Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană va trebui să îşi asume responsabilitatea pentru asigurarea securităţii europene, ieşind din epoca sa de dependenţă faţă de puterea americană.

SUA nu vor mai vedea probabil NATO ca pe un pilon esenţial al sistemului lor de securitate. Aceasta nu va însemna desfiinţarea instituţiei; măcar până la sfârşitul deceniului, NATO va rămâne o voce importantă în securitatea internaţională (dacă nu pentru alte raţiuni, din motive de inerţie instituţională).

NATO şi-ar putea însă pierde valenţele de alianţă militară defensivă, transformându-se într-o instituţie de securitate colectivă (gen ONU, OSCE), sau un club politic din care este bine să faci parte, dar care nu este esenţial pentru garantarea securităţii. O dată cu pierderea relevanţei militare, NATO ar putea să se extindă către est, cuprinzând şi Rusia, cu continuarea efectelor pozitive ale extinderii: impulsionarea disciplinei şi a reformelor în ţările candidate”.

Pagina 154 (extras transcris de mână, de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu):

“Pentru o relaţie de securitate NATO-UE solidă, trebuie respectate următoarele trei linii directoare:

1. (...) O singură modalitate prin care Europa poate câştiga influenţă faţă de SUA şi anume prin deţinerea unor capacităţi cu adevărat relevante. (...)

2. (...) Voinţei europene de a începe un program de modernizare, ar trebui să i se răspundă cu o creştere a disponibilităţii americane de a împărtăşi partenerilor europeni tehnologie. (...)

3. (...) Toate aceste bune intenţii vor fi în van dacă Washingtonul îşi va menţine preferinţa pentru coaliţiile ad-hoc şi un NATO-a-la-carte. (...)”.

Fragmentul este tradus integral din articolul “A stronger, global Europe: Toward a new Atlantic partnership”, de Margarita Mathiopoulos, publicat în New York Times pe 22 noiembrie 2003.

Urmează apoi mai multe aserţiuni la persoana întâi ale doctorandului Adrian Duicu, precum: “Apreciem că trebuie să ne moderăm aşteptările din partea instituţiilor internaţionale care îşi bazează activitatea lor doar pe metoda diplomaţiei preventive”.

Acestea sunt copiate integral din lucrarea “Relaţiile dintre SUA, UE şi OSCE: Contribuţia la securitatea internaţională”, de Florin Abraham, pe care o citează o singură dată în subsolul unei pagini, deşi din ea sunt preluate pagini întregi.

Lucrarea lui Abraham, doctor în istorie, a fost prezentată în 2005, pentru o conferinţă organizată de OSCE la Erevan, în Armenia, pe vremea când Abraham lucra la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, al Academiei Române. Florin Abraham este actualmente membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), numit în funcţie la propunerea PSD. De altfel, Abraham a fost şi director în cadrul Institutului “Ovidiu Şincai”, fundaţie apropiată de PSD.

Contactat de gândul, Abraham a declarat că nu îl cunoaşte pe Adrian Duicu, că nu l-a ajutat la întocmirea tezei de doctorat şi că, de altfel, nici nu mai are forma originală a lucrării sale, copiate de Duicu, din motive tehnice legate de calculatorul personal.

La pagina 156, din capitolul "Concluzii", doctor Adrian Duicu îl copiază din nou integral pe Florin Abraham, asumându-şi la persoana I părerile acestuia, citând însă lucrarea la nota de subsol, abia la trei sferturi de pagină. Prima parte a paginii este copiată integral din lucrarea lui Florin Abraham.

Ultimul sfert de pagină este de asemenea copiat, fără a fi citat, din studiul “Centrele de putere. De la unipolaritate la multipolaritate”, o analiză de general maior Vasile Paul şi colonel Ion Coşcodaru, scrisă în cartea lor publicată în 2003 la Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, dar şi publicată de jurnalista Miruna Munteanu în ziarul Ziua. Textul este disponibil şi pe site-urile de referate.

„Evoluţia evenimentelor din Golf vor determina schimbări majore nu numai la nivelul lumii arabe, dar vor influenţa întreg sistemul de securitate actual. Vor fi elaborate noi criterii şi reguli de conducere şi funcţionare a acestora, astfel încât procesul decizional să fie adaptat condiţiilor tot mai complexe impuse de necesitatea combaterii terorismului şi de noile realităţi internaţionale. Fizionomia ierarhiei mondiale va fi nouă şi imprevizibilă, iar scenariile de constituire a acesteia vor comporta viziuni pe cât de inedite, pe atât de probabile, materializarea lor depinzând de relaţiile dintre actorii principali ai scenei politice mondiale, în care SUA vor deţine, în continuare, pe termen lung, rolul principal.”, scrie Adrian Duicu, copiindu-i pe cei doi ofiţeri.

Alte extrase alese aleator din doctoratul lui Adrian Duicu, toate copiate din alte surse:

Prima jumătate de pagină este copiată integral din Strategia de Securitate Naţională a României 2001.

A doua jumătate de pagină este copiată integral din Dicţionar de cultură generală, capitolul Istoria Europei, publicat pe internet pe diverse site-uri de referate studenţeşti.

Un alt fragment din doctoratul lui Adrian Duicu, vizibil în fotografia de mai jos: “În noul concept strategic al Alianţei Nord-Atlantice se consideră că dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comună, care include elaborarea progresivă a unei politici comune de apărare aşa cum s-a cerut în Tratatul de la Amsterdam, este compatibilă cu politica comună de securitate şi apărare, stabilită în cuprinsul Tratatului de la Washington. Creşterea mediului de securitate este direct proporţională cu sporirea responsabilităţilor şi capacităţilor aliaţilor europeni, cu accent pe securitate şi apărare. Dezvoltarea I.E.S.A. în cadrul N.A.T.O., presupune din partea aliaţilor europeni o contribuţie mai coerentă şi mai eficientă la misiunile Alianţei, o întărire a parteneriatului transatlantic, o acţiune autonomă, de la caz la caz, şi, prin consens, sub controlul politic şi conducerea strategică a U.E., sau altfel convenite. În această idee, cooperarea în dezvoltarea unor concepte operative noi, rămâne esenţială pentru a formula răspunsurile adecvate la provocările la adresa securităţii. Aranjamentele practice detaliate şi evitarea duplicării capacităţilor şi elementelor de apărare sunt elemente cheie ale unei colaborări aliate strânse”.

Întreaga pagină este copiată integral dintr-un articol publicat în 2001 de Revista Forţelor Terestre, sub semnătura căpitanului Teofil Ispas, dar şi într-o sesiune de comunicări a UNAp din 2006, în articolul “Acquis-ul comunitar în domeniul politicii externe şi de securitate comună”, semnat de locotenent Sorina Răduică, care de asemenea nu citează sursa. Pe internet, pasajul apare şi într-un referat publicat pe site-urile dedicate studenţilor.

A doua jumătate a paginii este copiată din aceeaşi sursă. Fragementele apar şi în cartea semnată de col. dr. Cosma Mircea şi cpt. drd. Ispas Teofil, “Integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice”, la Editura Academiei Forţelor Terestre, în 2001.

Un alt fragment din teza lui Adrian Duicu:

Pagina este copiată integral din proiectul Strategiei de Securitate Naţională a României, publicat în 2006. Proiectul nu mai este public pe internet, transformându-se cu mici modificări în Strategia publicată în 2007, de Preşedinţie. Totuşi, fragmente din el au rămas în presa de atunci.

O altă pagină a tezei de doctorat:

Fragmentul este copiat integral din lucrarea lui Florin Abraham, “Relaţiile dintre SUA, UE şi OSCE: Contribuţia la securitatea internaţională”, fără a fi citat.

 

Fragmente extrase în scris din doctoratul lui Duicu, toate copiate din alte surse

Pagina 23, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu: „În plan internaţional, omenirea traversează o situaţie fără precedent, fiind profund marcată de acţiunile absurde ale unor forţe ce promovează terorismul ca mijloc de influenţare a comunităţii internaţionale şi de slăbire a stabilităţii mondiale”.

Fragmentul este copiat din Strategia de Securitate Naţională a României, 2001: “Pe plan internaţional lumea traversează o situaţie fără precedent, fiind profund marcată de acţiunile iraţionale ale unor forţe ce promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale şi de slăbire a stabilităţii mondiale în general”.

Un alt fragment de la pagina 23 este de asemenea copiat fără citare: „Aceste fenomene şi procese au dus la creşterea complexităţii naturii relaţiei dintre problemele interne şi cele externe ale statelor, ceea ce complică şi mai mult calea spre identificare a cauzelor negative din mediul de securitate şi a modalităţilor de influenţare a acestora”.

Fragmentul apare identic în articolul „Securitate Internaţională – Tendinţe şi evoluţii”, publicat de generalul în rezervă Stan Petrescu în revista Geopolitica, nr. 12 din 2005. Nici aceasta însă nu pare a fi sursa originală a fragmentului, pentru că şi generalul Petrescu a copiat, ca şi Duicu, fraza din Strategia Naţională de Securitate a României 2001, fără să citeze sursa.

Capitolul II, descrierea instituţională a ONU, pagina 40 (extras copiat de mână de reporterul gândul): „Programul are la bază raportul întocmit de un grup de experţi condus de fostul ministru de externe algerian, Lakhdar Brahimi. Raportul Brahimi prefigurează un program complex de reformă, menit să transforme operaţiunile de menţinere a păcii dintr-o activitate cu caracter provizoriu, desfăşurată la limita minimă a resurselor şi cu o organizare precară, într-o funcţie principală a ONU, îndeplinită în condiţii de coerenţă organizatorică şi eficienţă”.

Fragmentul este copiat integral dintr-un document al Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia ONU şi Instituţii Specializate, publicat în ianuarie 2001 şi transformat în referat disponibil pe internet şi pe site-ul Facultăţii de Administraţie Publică a SNSPA, care însă citează sursa.

Pagina 43, în subcapitolul despre OSCE: “Carta de la Paris, semnată la nivel înalt în noiembrie 1990, a marcat un punct de cotitură în istoria OSCE”.

Fragmentul este copiat dintr-un articol de prezentare a OSCE, publicat pe pagina de internet a Centrului de Promovare a Culturii de Securitate şi preluat în mai multe referate de pe site-urile dedicate studenţilor.

Un alt fragment, de la aceeaşi pagină, despre Parlamentul European, este copiat de pe site-ul Reprezentanţei în România a Comisiei Europene: “Legitimat prin vot universal direct şi ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European şi-a sporit continuu influenţa şi puterea prin intermediul unei serii de tratate”.

Pagina 64, precum şi întreaga prezentare a Uniunii Europene şi a instituţiilor sale, este copiată integral dintr-o lucrare disponibilă pe internet, însă căreia gândul nu a reuşit până la publicarea acestui articol să îi stabilească titlul şi autorul. Este vorba despre un capitol dintr-o lucrare mai mare, intitulat “Uniunea Europeană”:

“Evenimentele care s-au produs şi se produc în lume conduc UE spre o poziţie mai înaltă devenind astfel un actor de securitate internaţională, care joacă un rol important pe scena politică internaţională” (extras copiat de reporterul gândul din teza de doctorat).

Pagina 90 a lucrării de doctorat este copiată integral din aceeaşi lucrare cu autor neidentificat, fără citare.

 

Pagina 92, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

„La unul dintre poli există voci care spun că acesta reprezintă un pas înainte în proiectul de integrare europeană. Crearea unei forţe europene capabile să acţioneze autonom va conferi UE o oarecare putere hard care să sprijine PESC. Se va ajunge prin PESA la o mai bună dezvoltare a forţelor militare comune, necesitate care a devenit o evidenţă în urma incapacităţii Europei de a acţiona fără sprijinul SUA în faţa valurilor succesive de crize din Balcani, în anii ’90. Forţa nu ar trebui să fie în mod necesar o Armată Europeană, dar trebuie să devină o forţă militară capabilă să conducă o serie de operaţiuni rară a fi asistată de NATO sau SUA”.

Fragmentul este copiat integral din aceeaşi lucrare cu autor neidentificat, fără citare.

 

Pagina 109, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

“NATO reprezintă legătura transatlantică prin intermediul căreia securitatea Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. Ea reprezintă efortului colectiv (sic!) depus de către membrii săi pentru susţinerea intereselor lor comune în problema securităţii”.

Fragmentul este copiat din Manualul NATO ediţia 2001.

 

Pagina 111, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu:

“Managementul situaţiilor de criză: Să fie gata, de la caz la caz sau prin consens, în conformitate cu Articolul 7 din Tratatul de la Washington, să contribuie la prevenirea efectivă a conflictelor şi să se angajeze activ în rezolvarea crizelor, inclusiv în operaţiunile de ripostă în cazul situaţiilor de criză”.

Fragmentul este copiat din Manualul NATO ediţia 2001.

 

Pagina 139, extras transcris de mână de reporterul gândul din teza de doctorat a lui Adrian Duicu: “Ca parte a acestui spaţiu geopolitic, România este conştientă că securitatea comunităţii euroatlantice este indivizibilă, iar relaţia transatlantică este fundamentul acesteia”.

Fragmentul este copiat din Strategia de Securitate Naţională a României, 2006.

Pe aceeaşi pagină, un alt fragment este copiat integral din din aceeaşi sursă: “În acest sens, România va acţiona pentru perfecţionarea coordonării politice şi strategice a eforturilor de securitate ale celor două organizaţii, pe baza valorilor şi intereselor comune, cu menţinerea rolului fundamental al Alianţei în apărarea colectivă şi securitatea euroatlantică şi creşterea contribuţiei Uniunii Europene la înfăptuirea scopurilor comune, îndeosebi în planul securităţii paneuropene, euroasiatice, în Orientul Mijlociu şi pe continentul african”.

 

 

Autor: Andrei Luca POPESCU